|
orice nu merge bine in romania tine de
atitudine si mentalitate. dar domeniul este atat de vast, incat cu greu
te poti hotari de unde sa apuci. totusi, cumva, intuiesti ca totul porneste
de la cuvinte.
"lasa ca merge si asa" se preteaza la orice.
de la omul care poarta sosete desperecheate la romanul care constata dimineata
ca cineva i-a zgariat dacia cu cheia. "am fost numai invitati in nato?
lasa, ca merge si asa". "reparam gropile! ce?! nu mai sunt bani?
ei, lasa ca merge si asa". "o cafea fara zahar, va rog. vai,
am uitat si v-am pus doua lingurite. nu face nimic, merge si asa".
"reveniti mai tarziu". la posta, daca vreau
sa trimit colet. pentru ca ii este peste poate sa se ridice, sa cantareasca
si sa imi ia banii. la casa de bilete pentru ca vreau cu reducere si prioritate
au clientii cu pret intreg. la secretariat, pentru ca se apropie pauza
de cafea, cu toate ca fusesem anuntata sa vin in ziua respectiva. "reveniti
mai tarziu" se asorteaza la culoare cu "inca nu e gata".
la developat filme, la xeroxat manuale, la merdenele, la analize. toata
lumea ti-a dat o zi si o ora la care sa vii, dar ce sa te faci, "inca
nu e gata".
"nu e voie!". spus inainte de a auzi despre
ce este vorba. "nu e voie" sa calci pe iarba, am inteles. dar
sa nu faci poze in metrou? sa nu fie voie sa afli cat de poluat este aerul
in bucuresti? sa nu ai voie sa pozezi steagul, oriunde s-ar afla el, buda,
ambasada?!...
"ce rost are?". sa imi gandesc tema cand pot
sa o copiez. sa stau pana la 18.00 cand mi se termina tura ca doar nu e
seful aici si pot sa plec cu jumatate de ora mai devreme. sa ma duc la
sedinta asociatiei de locatari cand pot foarte bine sa ma trezesc intr-o
dimineata si sa fac scandal ca mie nu mi-a zis nimeni ca azi se inchid
gazele. ce rost are sa ma duc eu, ca deputat, la sedinta de azi? oricum
nu o sa se intample nimic. sa imi cumpar bilet de ratb cand pot foarte
bine sa merg fara, ca doar daca vine controlorul ne intelegem noi cumva.
ultima fraza ne duce cu gandul la alta sintagma des utilizata.
"mie ce imi iese la treaba asta?" ce imi iese daca imi platesc
facturile la timp cand stiu ca vecinul meu oricum intarzie cu plata? ce
imi iese daca iti zic cum sa ajungi in piata unirii? de ce sa iti zic eu
ca biroul de informatii este inchis? eu am urcat patru etaje pe scari ca
sa aflu ca e inchis. urca si tu.
"aa, pai de ce nu spuneti asa?" pai, am spus.
de trei ori. rar, raspicat si cu aceleasi cuvinte. tocmai ca sa intelegi
ca vreau la clasa a II-a, nu la marfar. ca sa intelegi ca vreau viceroy
lights, nu mentolat. ca sa intelegi ca vreau zahar, nu sare. ca vreau bilet
pentru ora 15.00, nu 18.00. ca nu vreau razboi. ca vreau sa depun plangere
impotriva vecinului care mi-a spart usa, nu vreau sa te duci sa il bati.
ca am nevoie de o ambulanta acum, nu maine. ca vreau sa nu imi tai bretonul
si in general, sa nu scurtezi prea mult din par.
intotdeauna se vor gasi oameni care sa traverseze strada
in zig zag, taximetristi care sa se planga ca pentru 16.000 de lei ei nu
se deranjeaza, studenti care sa spuna ca scoala nu ii invata nimic, salariati
care sa faca treaba numai pe jumatate, functionari publici care sa perceapa
"taxe aditionale" si cosuri de fum infundate.
in romania
se poate citi printre randuri. dar la urma urmei, asta se poate intampla
peste tot. omul e om numai daca vrea el. nu voi crede niciodata formularea
"daca as avea pentru ce sa ma lupt, daca s-ar vedea vreun rezultat...".
invinsii vor incepe orice conversatie in felul acesta. "daca".
omul-om va protesta impotriva absurditatii unei legi sau a pasivitatii
guvernantilor. dar isi va cumpara intotdeauna bilet pe ratb. pentru ca
sunt cauze care se pledeaza singure. |
lasa ca merge si asa | de: lu