| Hartii se invalatucesc,
o ceasca mangaie biroul, fumul doamnei Lake si buna cuviinta transpira
singuri si raman in mazagran. Pe zid privirea pune necuviincios auzul in
broboane, bratele din 17 iunie 1937 ale lui Harry Bishop si doamna se intrepatrund.
O sterg nedelicat. Cartonul cerat pe tablie, vai, trage cu ochiul jilav,
vai, roseste absolut.
Insa fierbintele mazagran pluteste si striga, Doamne,
infrant... Ochii de data asta cu folos sunt prezenti si usa scapa din perete.
Se lasa oracolul animal, asta era, isi acopera birourile cat se intoarce
pe masa natura. Masa este cascata si pluteste si ea, intra sapatamana asta
pe usa. Slab si practic, Jimmy Andrews abia si pretutindeni cu doamna Lake,
vai, pe birou multumesc si dispar. Se tanguie in general si este un part
care se scuza direct.
Domnule Andrews, ochii greoi fara el, aproape gol, invata
cealalta iunie si se reped unde scapa mult din martie. Traiesc, primesc
inca si recupereaza pereti din februarie, mai... perete care contempla
si se tolaneste afara, cuviincios. Atunci se roaga nevazuta pielea. Sta
si se labarteaza pentru atmosfera, tot cuviincios. Nasul, luna, incaperea
macar prima citire sa o bolboroseasca ziua. Un model, un loc si un cascat.
Batista nuda pe perete apleaca ochii spre seboree. Dosarele jos si partul
nostru, in graba, ies in aprilie si se clintesc in lasare. Rahat si armonie
spre mine aduc un trabuc si strapung biroul obscen si cascat. Excelenta
fatza de atunci cu zgomot reuseste tot pentru si despre ochii mei, idee
pe o buna suprafata.
**************
va rog sa aveti rabdare. textul de mai sus pare sa nu
aiba nici o coerenta. sunt cuvinte insirate. dar cuvantul are in propria
sa constitutie inglobat un sens, pe care il poti relationa dupa cum ti-e
voia cu alte cuvinte si alte sensuri. eu am urmat metoda lui tristan tzara,
am luat un text, l-am ciopartit si am rearanjat cuvintele dupa cum a fost
voia sortii. rezultatul e cel de sus. textul initial e cel de jos:
**************
"Cat despre mine, stateam cu ochii cascati la peretele
meu. Am in birou, de cealalta parte a mesei, un excelent perete pentru
cascat ochii pe pereti, un perete pe care il las absolut gol, pentru cascat
ochii, si cascam ochii la el. Am ramas cu ochii cascati toata luna februarie,
apoi martie, aprilie, mai si in prima saptamana a lui iunie, fara sa citesc
pe suprafata lui nuda macar o singura idee. Atunci, in ziua fierbinte de
17 iunie 1937, buna noastra doamna Lake, care este in general un model
de buna cuviinta, intra in biroul meu transpirand cuviincios, aducandu-mi
mazagran intr-o ceasca de carton cerat, mi-o puse cuviincios pe masa, imi
primi multumirile, scapa o batista pe jos cand se intorcea spre iesire,
se apleca cuviincios sa o recupereze si - cat de nedelicat, vai, cat de
necuviincios - scapa un partz, practic direct in mazagranul meu.
- Vai, va rog sa ma scuzati! abia reusi sa bolboroseasca
si rosi, si disparu in graba.
Insa, vai, partul plutea greoi in atmosfera jilava, mult
dupa ce doamna o stersese. Plutea, se labarta, se invalatucea, se intrepatrundea
cu fumul trabucului mei, imi mangaia broboanele de seboree de pe pielea
nasului, se tolanea obscen pe tablia biroului meu, printre dosare si hartii.
Era pretutindeni, dar invatasem, inca de atunci, sa traiesc in armonie
cu natura si cu aproapele meu animalul.
Nu m-am lasat infrant. Nu m-am clintit din loc. Strapungand
cu privirea acea nevazuta pezenta, am contemplat zidul oracular, de data
aceasta cu folos.
- Doamne, asta era! am strigat.
Am auzit un zgomot slab dinspre incaperea de afara.
- Doamna Lake! m-am repezit spre usa. Unde e tot rahatul?!
- Vai, domnule Andrews! se tangui ea si isi acoperi fata cu bratele.
Harry Bishop si Jimmy Andrews trageau cu ochiul, din usa
birourilor lor." (John Barth - "Varieteu pe apa", ed. Univers,
Bucuresti, 1992)
**************
ma-ntrebati ce e rau in Romania. tot ce am spus pana acum e rau in Romania.
e rau ca este rahat, e rau ca momente penibile se sincronizeaza cu momente
de glorie. e rau ca inspiratia nu vine decat insotita de mizerie si ca
in momentul in care se naste, sunt multi altii mai destepti care se gasesc
sa fie martori, pentru ca apoi sa poata fi promovatori si chiar initiatori
ai ideii inspirate, fara sa le fi cerut nimeni asta.
e rau ca un oarecare Harry Bishop si un oarecare Jimmy
Andrews apar ca genii salvatoare pe care le asteptam inca din vremea celui
de-al doilea razboi mondial. e rau ca linistea fumului meu de tigara e
mereu tulburata de necuviinta si indiscretia altuia. e rau ca exista pereti
acolo unde n-ar trebui sa fie si ca acolo unde ar trebui sa fie privirea
nu se izbeste de nimic, si prin asta nu vreau sa spun ca este vreo fereastra,
vreun geam, vreun termopan...
sigur, as putea sa spun: cutare si cutare sunt vinovati,
de la conducere, de la directiune, din administratie, cei de la firma de
cablu tv, apometrele, temperatura aerului, zborul in stol al ciorilor.
dar nu prea vreau sa spun chestia asta fiindca, sincera sa fiu, habar n-am
unde e tot rahatul, si va asigur ca nici doamna Lake nu a vrut sa raspunda
intrebarii. cu toate astea, suntem in rahat pana in gat, se pare. e bine
ca oamenii isi exprima opinia si eticheteaza raul, insa mai trist este
ca nu fac nimic impotriva. si aici se vede cum comunismul a tarat socialul.
mereu sunt altii de vina, aceia sa isi recunoasca pacatul.
sa ii aratam, dar sa nu ii punem la stalpul infamiei,
ca nu e treaba noastra. sa se ocupe sistemul de aspectul asta. cum spunea
bunica mea, inainte, nu vedeai un caine vagabond pe strazi, nu auzeai,
nu citeai si nu vedeai nimic prin asa-zisa presa despre crime, violuri,
furt. de ce? fiindca sistemul se ocupa de problemele in cauza si nu le
facea publice, pentru ca fericirea extatica a maselor sa nu fie tulburata.
capitalismul si democratia nu inseamna doar libertate in toate cele, ci
si initiativa, mai ales initiativa responsabila. sa vrei sa faci sa fie
mai bine pentru ca
tuturor sa le fie bine, nu numai tie. de ce sa moara si
capra vecinului? daca ii moare, ajuta-l sa-si cumpere alta.
am intrat candva sub semnul schimbarii. schimbarea a descris
prima spira dintr-o spirala in decembrie 89. spira s-a ridicat din cercul
comunismului, cerc convergent, in care totul cadea inspre centru, in comprimare,
in care extensia si departarea de centru erau de nepermis. distanta dintre
acel cerc si spira schimbarii se numeste "optimism si evolutie".
au urmat si alte spire? probabil trebuie sa privesc in sus pentru a-mi
da seama. si totodata, sa ma joc cu cuvintele. |
unde e tot rahatul? | de: metallic rain