|
Unii ma intrebau, cu ceva
timp in urma, de ce sunt deprimat. M-am tot gandit mult, si le-am promis
ca le raspund printr-un text.
De vina e sistemul. Sistemul tampit, de rahat, care nu
te lasa sa faci nimic in tara asta si te face pe tine, student ametit,
sa te agati de orice lucru venit din afara. Care face Vestul dezirabil,
care impune o mentalitate si o atmosfera in care bietul student roman abia
asteapta si vede ca pe o victorie orice iesire din tara. Cineva spunea
ca studentii romani de azi nu trebuie sa profite de orice ocazie, ci sa
abuzeze de ea.
La randul meu, am profitat cand mi s-a dat ocazia. M-am
dus, cu capul inainte, vorba aia, sa imi asigur un viitor cat mai bun.
Am plecat. Am vazut, am facut, am dres. M-am intors. Fireste,
chestiile pe care le inveti sunt tari, scoala nu se compara cu asta de
aici, CV-ul e mai bun, recte sansele sa pleci din nou sunt mai mari. Insa...
...ajungi acasa, si te trezesti cu chestii la care poate
te asteptai. Unele te lasa rece, dar altele te lovesc.
Intai, ai pe frunte o eticheta cat China care zice unde
ai fost. Lumea nu te mai vede pe tine, nu te mai aude. Se poarta defensiv,
sau dispretuitor, prin prisma unei atitudini de superioritate pe care ti-o
atribuie in acelasi timp cu eticheta aia tampita. Daca nu esti tipul care
sa plece urechea la gura lumii, te cam doare undeva de chestia asta.
Te rupi insa dintr-o lume, doar ca sa te integrezi in
alta. Dureaza pana reusesti, si cand, in sfarsit, te simti bine, e timpul
sa pleci acasa, sa te rupi de nou.
Aici e cel mai nasol, fiindca, desi nu te-astepti, acasa
trebuie sa te integrezi. Nu toti reusim. Viata nu s-a oprit intre timp,
si nu prea poti sa o derulezi.
Prietenii iti par acum intr-o cu totul alta realitate.
Timpul trece. Cu cat stai mai mult plecat, cu atat e mai rau. Incerci sa
fii si tu in realitatea lor, dar pare artificial, fortat. Ei nu s-au schimbat,
tu nu te-ai schimbat. Cu toate astea, e o diferenta mare acolo, pe care
si acum incerc sa mi-o explic. Se rupe ceva in stilul de viata. Nu mai
esti parte din viata lor. Nu e vina lor, nu e vina ta. E ciudat.
You lose some, you win some. Eu iubeam Romania, dar, zi
de zi, imi dau seama ca iubeam si mai mult lucrurile pe care le-am pierdut.
Pentru toate astea, si pentru ca ma faci sa plec si sa
te parasesc, fuck you, Romania! |
despre vina | de: nihil