|
Printre carti Nu-mi aduc aminte care a fost prima carte pe care am citit-o, dar dupa un calcul simplu (dupa anul in care am fost data la scoala), prima carte trebuie sa o fi citit prin preajma anului 1984. Pe vremea aceea aveam, vorba scriitorului, INIMA ATAT DE ALBA si cautam mai mult POVESTIRI, fie ele si 12, CALATOARE. Cum JOACA PREFERATA era alta, parintii - din RATIUNI PRACTICE - m-au pus sa tin un JURNAL in care sa povestesc ce stiu despre eroii din povestirile pe care le citeam. Foarte curand, jurnalul a inceput sa contina detalii despre IUBIRI CARAGHIOASE, despre TENTATIILE INOCENTEI, despre ORASUL SI CAINII pe care ii descopeream usor, usor, dar despre FRUMUSETEA CA SENZATIE FIZICA sau PIERDEREA VIRGINITATII, precum si amanunte despre primele momente de rebeliunie in care spuneam la orice, cu hotarire, NU . Am avut nevoie de foarte multi ani ca sa inteleg - intr-o seara, intr-un fast food, la o discutie cu un prieten, autor de povestiri publicabile si publicate- ca nu e important ce e scris, ci CUM e scris. Cartea pe care mi s-a explicat constructia personajelor/a actiunii/planurile povestii, a fost LUPUL DE STEPA. Mai simtisem PARFUMUL cartilor, in cel mai pur sens al cuvintului, caci descrierile din cartea cu eroul fara miros mi-au creat senzatii organice. Intrezarisem asadar ca undeva trebuie sa fie o luminita, dar stiam ca trebuie mai intai sa parcurg TUNELUL pentru a gasi drumul SPRE FAR. Astazi simt ca, indiferent de numele lor, TOTI OAMENII SUNT MURITORI si, prin urmare, pot gresi si ei, pot da si ei rateuri. Asa ca dupa ce am reusit sa parcurg un pic din tunel, am ajuns sa cred ca Paulo Coelho e un fel de Sandra Brown pentru intelectuali, adica un autor de povesti pentru cei care privesc FERICIREA CA OBLIGATIE si e amuzant pentru mine sa-i vad pe toti laudindu-i scrierile. Pentru ca am RAMASITE MIC BURGHEZE, mi-ar placea sa ma INTORC IN BUCURESTIUL INTERBELIC, sa iau cu mine un prieten special pe nume TOMBUCTU si toate cartile pe care tocmai le-am amintit (detalii in bibliografia de mai jos). Asa, as putea privi cu NOSTALGIE spre viitor, care e de fapt PREZENT TRECUT/TRECUT PREZENT , si-as putea merge la pas, in timp real, alaturi de niste oameni pe care-i iubesc din tot sufletul: Mihail Sebastian, Camil Petrescu, Mircea Eliade, dar si copiii de atunci, Octavian Paler si Radu Cosasu.
BIBLIOGRAFIE: textele publicate reprezinta opiniile autorilor. textele si fotografiile sunt proprietatea dbrom si a autorilor lor. reproducerea este interzisa. pentru comentarii sau sugestii scrieti la dbrom@dbrom.ro sau vizitati forumul. |
|
Reviews:
Cuprins: ::: Cartea 2 :::
Pe unde citim :::
Banca de vise |
"Amsterdam"
este clar o carte scrisa de Ian McEwan. este stilul lui, foarte usor
de recunoscut in mare parte datorita lipsei de caldura. Tonul este rece
si desi aflam lucruri absolut personale despre oamenii care populeaza
cartea, acestea ne sunt spuse nu cu raceala, dar cu o deplina lipsa
de implicare. In felul acesta, deznodamantul socheaza si mai mult.