|
Pe unde citim Cand citesti in pat in casa e mereu
mai liniste. Cu cat mai mare cartea cu atat mai mic riscul de a trece
pana la urechi o bataie in usa sau vreun urlet din vecini. Nu deschizi
la nimeni, nu te intereseaza ce se intampla in jurul tau. Citesti
si din cand in cand iti aranjezi perna de sub cap sau te mai intinzi
odata punand cartea langa tine in oribla pozitie deschisa care face
coperta sa se increteasca. In pozitia asta paginile pot trece cu sutele,
ba chiar te poti trezi ca e joi, iar tu ai inceput sa citesti marti
seara. Ai slabit doua kile si ai recitit aceeasi carte de 5 ori, de
doua ori incepand de la final. Pe scaun sau la masa e clar pe fuga.
Cartea e mica si nu iti schimb nici macar sosestele pana nu o termini.
Nu te-ai spalat pe maini si mirosi a mijloace de transport, dar trebuie
sa termini caci mai ai doar 30 de pagini. Lipesti doua scaune unul
de altul si citesti intre ele, intinzandu-te din cand in cand dupa
vreo factura de telefon uitata pe masa ca sa mai notezi un citat.
Deschizi atat de puternic cartea citita pe masa incat dupa ce o pui
jos inchis, coperta se deschide amenintator. Iar ai pus-o in firimiturile
de paine cu care ti-ai mancat omleta. In troleu, metrou sau autobuz cari involuntar
cartea pe care nu ai terminat-o in pat sau la masa. Incerci sa o invelesti
in tot felul de coperti ca sa nu o murdaresti si preferi sa fie indeajuns
de mica incat sa incat in buzunarul de la gentalaul care il cari cu
tine in spate. Esti o prezenta rara in oaza de cititori de libertatea.
Tu cu cartile tale, cand mai groase cand mai colorate. Cu cat titlul
este mai provocator cu atat risti sa cobori insotit de cat mai multi
voluntari/voluntare gata sa iti arate cum se intampla treaba din titlu. La mijloace de transport care bat drumuri
lungi (avioane, autocare trenuri) pui la pastrare doua carti si speri
ca colegii de drum vor fi pe la buda in momentul in care inchizi una
si o deschizi pe a doua. Nu de alta, dar nu vrei sa frustrezi cititorii
de trei reviste la 10 mii, rezolvatorii de integrame sau pe cei care-si
cara dupa ei instructiunile de folosire a telecomandei. Zgomotul drumului
influenteaza perceptia, iar cu snack-urile, chipsurile, sandwich-urile
si sticksurile care-ti vor ramane pe haine poti sa te mai hranesti
o zi dupa ce ajungi la destinatie. Cartiile de drum lung sunt marcate
cu mirosurile lor si au coperti amprentate cu zeci de degete. Nu poti sa pierzi timp pe WC fara sa
te dedici lecturii. Uneori pur si simplu te-ai saturat de restul casei
si folosesti nevoile ca scuza pentru a mai frunzari niste treburi
la care muncesti de mai de mult, sau niste prefete la cartiile pe
care le planuiesti in viitorul apropiat. Claustrarea da lecturii senzatia
de arma, singura pe care te poti baza cand esti cu pantalonii in vine.
Cartea e spada ta in timp ce dai din picioare si te miri cat de comod
poti sta pe WC daca ai un prieten ca ea langa tine. Sa nu mai vorbim
de sentimentul de superioritate pe care il ai asupra celor care isi
citesc pe WC ghidurile TV sau anunturile de publicitate. Nota: Unele din cartile sugerate aici s-ar putea sa nu existe sau sa fie suplinite de titluri si continuturi asemanatoare. Autorul e perfect constient de aceasta neconcordanta si si-o asuma. textele publicate reprezinta opiniile autorilor. textele si fotografiile sunt proprietatea dbrom si a autorilor lor. reproducerea este interzisa. pentru comentarii sau sugestii scrieti la dbrom@dbrom.ro sau vizitati forumul. |
|
Reviews:
Cuprins: ::: Cartea 2 :::
Pe unde citim :::
Banca de vise |
Cartea
e un discurs monologat al lui Portnoy, care ajuns la 32 de ani priveste
inapoi si analizeaza momentele din viata responsabile pentru prezenta
lui in cabinetul unui psihiatru. Daca ar fi sa il crezi pe el, vei cadea
in capcana pe care personajul tine sa o intinda. El este cel mai oropsit
om de pe aceasta planeta. Cea mai ghinionista fiinta si evreul cel mai
demn de mila de pe fata pamantului.